Dictionar

emoție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. émotion, it. emozione)

1. reacție afectivă puternică și uneori neașteptată, care oglindește atitudinea cuiva față de lumea încojurătoare.
2. ~ estetică = moment al vieții psihice exprimând experiența contemplației obiectului estetic.
 

apatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia)

1. absență de energie; lipsă de inițiativă; lipsă de interes, indiferență; atitudine pasivă față de tot ce e în jur; indolență, inerție.
2. starea unui suflet care nu reacționează la nicio emoție; impasibilitate.
3. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni.
 

atimie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. athymie)

1. absență a manifestărilor afective, în schizofrenie.
2. (med.) absența emoției; impasibilitate morbidă.
 

comoție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commotion, lat. commotio)

1. zguduire (violentă, bruscă); șoc nervos.
2. ~ cerebrală = șoc puternic al creierului.
3. (fig.) emoție puternică.
 

contempla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr contempler, lat. contemplare)

1. tr., refl. a (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și emoție.
2. intr. a medita, a reflecta.
 

emotiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. émotif, it. emotivo)

1. adj. referitor la emoție sau la afectivitate; afectiv, emoțional.
2. adj., s. m. f. (om) care se emoționează ușor; impresionabil.
 

emoționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. émotionner)

1. tr. a provoca o emoție.
2. refl. a fi cuprins de emoție.