Dictionar

atimie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. athymie)

1. absență a manifestărilor afective, în schizofrenie.
2. (med.) absența emoției; impasibilitate morbidă.
 

catatimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catathymie)

1. tulburare a afectivității prin îngustarea sferei de interese și intensificarea trăirii.
 

atimic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. athymique)

1. I. (med.) care are legătură cu atimia; referitor la atimie (stare de indiferență afectivă).
2. II. persoană care suferă de atimie.