comoție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commotion, lat. commotio)

1. zguduire (violentă, bruscă); șoc nervos.
2. ~ cerebrală = șoc puternic al creierului.
3. (fig.) emoție puternică.

explozie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. explosion, lat. explosio)

1. reacție fizico-chimică foarte rapidă, violentă, însoțită de degajare mare de energie, provocată de descompunerea unei substanțe explozive; detonație.
2. ~ vulcanică = ieșire bruscă a lavei, a bombelor vulcanice și gazelor unui vulcan.
3. (impr.) ardere a amestecului de carburant și de aer din cilindrul unui motor cu ardere internă.
4. trecere bruscă a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă, prin distrugerea calității vechi.
5. (fig.) izbucnire violentă a unui fenomen, a unui sentiment etc.
6. creștere (bruscă) a unei populații, a cantității de informație etc.
7. a doua fază a articulării unei consoane oclusive, deschiderea bruscă a organului fonator și ieșirea aerului oprit de organe în actul imploziei.
8. (jaz) punctare foarte puternică executată la baterie.

tranziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. transition, lat. transitio)

1. trecere de la o formă, de la o stare etc. la alta.
2. de ~ = tranzitoriu; provizoriu.
3. trecere (bruscă) a unui sistem fizic dintr-o stare în alta; transformare.
4. schimbare treptată a unei roci în alta.

voltă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. volte)

1. mișcare în cerc făcută de un călăreț cu calul într-un manej.
2. (fig.) schimbare (bruscă) de atitudine.
3. (scrimă) mișcare pentru a para o lovitură a adversarului.
4. schimbare de direcție a unei nave.
5. buclă de fixare a capătului unei parâme.
6. (muz.) volta.
7. diviziune a canțonei.