degaja
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. dégager)
Etimologie: (fr. dégager)
1. tr. a elibera, a scuti pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a înlătura un obstacol sau ceva care împiedică.
2. a răspândi, a elimina (gaze, vapori, miros etc.), a emana, a exala.
3. (fotbal) a trimite mingea departe de poarta proprie pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului.
4. (scrimă) a-și desprinde floreta de cea a adversarului.
5. refl. (și fig.) a se desprinde, a se elibera.