Dictionar

muline

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. moulinet)

1. (scrimă) mișcare de rotație rapidă (cu spada, cu floreta).
2. a face ~uri = a da unui baston, unei săbii o mișcare de rotație rapidă.
 

mulinetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. moulinet)

1. dispozitiv format dintr-un tambur pe care se înfășoară firul undiței.
2. elice folosită la frânele aerodinamice de încercare.
3. mică elice auxiliară montată în partea anterioară a elicei propulsoare a unui avion, la reglarea automată a pasului acesteia.
 

mulineu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mouliné)

1. fir răsucit de mătase sau de bumbac.
 

lansetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lancette)

1. undiță cu dispozitiv mecanic care permite derularea firului de pe tamburul mulinetei.
2. (arhit.) arc frânt foarte ascuțit, care determină deschideri înalte și înguste.
 

stimulinemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stimulinémie)

1. prezența stimulinei în sânge.