Dictionar

șoimar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (șoim + -ar)

1. crescător sau dresor de șoimi pentru vânătoare; șoian, (înv.) socolnic.
2. persoană care vânează cu ajutorul șoimilor; șoian, (înv.) socolnic.
3. (var.) (înv.) șoimariu.
 

socolnic

Parte de vorbire:  s.m. (învechit)  
Etimologie: (rus. сокольник)

1. cel care îngrijește, antrenează și vânează cu ajutorul păsărilor de pradă; șoimar.