Dictionar

aportor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. apporteur)

1. câine de vânătoare care aduce vânatul.
 

arbaletă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. arbalète)

1. armă din evul mediu constând dintr-un arc montat pe un suport, care servea la aruncat săgeți sau proiectile; (înv.) arbalestră, (înv.) arcubalistă.
2. armă folosită la vânătoarea sub apă.
 

aret

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arrêt)

1. poziție a unui câine de vânătoare când simte sau vede vânatul.
2. câine de ~ = câine de vânătoare dresat pentru a aduce vânatul doborât.
 

areta

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. arrêter)

1. (despre câini de vânătoare) a rămâne pe loc imediat ce zărește sau simte vânatul; a aținti, a poanta.
 

barbet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbet)

1. câine prepelicar, cu părul creț, specializat în vânătoarea de baltă.
 

barzoi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. barzoi)

1. câine rusesc cu siluetă grațioasă și zveltă, folosit la vânătoare și agrement.