Dictionar

barbet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbet)

1. câine prepelicar, cu părul creț, specializat în vânătoarea de baltă.
 
 

barbetă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbette)

1. platformă de pământ de pe care tunurile pot trage pe deasupra parapetului unei fortificații.