carnaval

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carnaval)

1. perioadă care precedă postul, în unele țări, în care au loc petreceri, jocuri etc.
2. petrecere populară cu jocuri mimice, deghizări, focuri de artificii.

naval, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. naval, lat. navalis)

1. referitor la nave, la navigație.

năvălire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. năvăli)

1. acțiunea de a năvăli și rezultatul ei; atac, asalt, invazie.

aeromaritim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aéromaritime)

1. indică un transport care combină aviația și marina; aeronaval.

armadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp., fr. armada)

1. mare unitate navală sau de aviație; escadră.

asalt

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. assalto)

1. atac violent pentru cucerirea unui obiectiv militar pentru a învinge rezistența inamicului.
2. a da ~ul = a ataca; a năvăli; a lua cu ~ = a cuceri printr-un atac violent.
3. (fig.) acțiune, luptă avântată.
4. exercițiu de scrimă.

barbetă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. barbetta)

1. (pl.) favoriți.
2. parâmă scurtă la fixarea sau remorcarea ambarcațiilor.
3. centură de metal rezistentă, la baza turelei unui tun naval.

brigadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brigade, rus. brigada)

1. formațiune (stabilă) de lucru format din muncitori, organizată pentru anumite sarcini de producție.
2. formațiune de poliție într-un anumit scop, cu un anumit profil.
3. ~ artistică = echipă de artiști amatori care prezintă programe scurte, inspirate din viața colectivului din care fac parte.
4. echipă de specialiști care controlează și îndrumă activitatea unei instituții, întreprinderi etc.
5. mare unitate militară din două sau trei regimente din aceeași armă, mai mică decât divizia.
6. mare unitate navală din șase-nouă nave mijlocii (distrugătoare, submarine) sau două-trei nave mici (vedete) o ~ăzi internaționale = mari unități militare constituite în Spania din voluntari de diferite naționalități în războiul din 1936-1939.
7. subunitate silvică din mai multe cantoane (3) și supravegheată de un brigadier (2).

carnavalesc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. carnavalesque)

1. care se referă la carnaval; care aparține carnavalului, de carnaval; grotesc.