brigadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brigade, rus. brigada)

1. formațiune (stabilă) de lucru format din muncitori, organizată pentru anumite sarcini de producție.
2. formațiune de poliție într-un anumit scop, cu un anumit profil.
3. ~ artistică = echipă de artiști amatori care prezintă programe scurte, inspirate din viața colectivului din care fac parte.
4. echipă de specialiști care controlează și îndrumă activitatea unei instituții, întreprinderi etc.
5. mare unitate militară din două sau trei regimente din aceeași armă, mai mică decât divizia.
6. mare unitate navală din șase-nouă nave mijlocii (distrugătoare, submarine) sau două-trei nave mici (vedete) o ~ăzi internaționale = mari unități militare constituite în Spania din voluntari de diferite naționalități în războiul din 1936-1939.
7. subunitate silvică din mai multe cantoane (3) și supravegheată de un brigadier (2).

buchet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouquet)

1. mănunchi de flori aranjate și legate împreună.
2. (p. ext.) grup de obiecte de același fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) luate împreună.
3. grup de arbori de aceeași specie în cadrul unui arboret.
4. aromă specifică a unor băuturi și preparate din fructe și legume.
5. ansamblu din două-trei macarale pentru manevrele curente ale velelor.

compleu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. complet)

1. costum compus din două-trei piese asortate; complet (3).

rebec

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rebec)

1. vechi instrument muzical, lăută cu două-trei coarde, introdus în Europa de arabi, folosit de menestreli; rebab.