Dictionar

buchet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouquet)

1. mănunchi de flori aranjate și legate împreună.
2. (p. ext.) grup de obiecte de același fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) luate împreună.
3. grup de arbori de aceeași specie în cadrul unui arboret.
4. aromă specifică a unor băuturi și preparate din fructe și legume.
5. ansamblu din două-trei macarale pentru manevrele curente ale velelor.
 

albaspină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. alba spina, it. albaspina)

1. arbust spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, flori albe în buchețele și cu fructe comestibile; păducel.
 

bananier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. bananier)

1. adj. referitor la banane, care conține banane.
2. s. m. plantă tropicală arborescentă, cu tulpina subțire și înaltă, cu frunze late și alungite, în buchet în vârful tulpinii și cu fructe în ciorchine; banan.
3. s. n. cargou amenajat pentru transportul bananelor.
 

benetitale

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bennetittales)

1. ordin de plante gimnosperme inferioare, fosile, cu trunchiul scurt și masiv, terminat la partea superioară cu un buchet de frunze, care fac trecerea la angiosperme.
 

cineraria

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cineraria)

1. plantă ornamentală din familia compozeelor, cu frunze și flori de diferite culori, în buchete.
 

cupaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coupage)

1. amestecare a varietăților de vin în vederea obținerii aromei, a buchetului și a unui anumit gust; amestec al siropului cu concentratul de citrice; cupajare.
 

enantic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. oenanthique, œnanthique)

1. referitor la vin; care aparține vinului; de vin.
2. (oenologie) referitor la aroma și buchetul vinurilor.
3. eter ~ = substanță uleioasă, volatilă, incoloră, cu miros pătrunzător de vin, căreia anumite vinuri își datorează buchetul.
4. (var.) oenantic.