Dictionar

amatorism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. amateurisme)

1. practicare, ca amator, a unui sport, a unei arte etc.; diletantism.
2. caracter al celui care exercită o meserie, o artă etc., ca amator, cu mai puțină calificare decât profesionistul.
3. (prin extensie) caracter de amator al muncii unor persoane necalificate sau neglijente.
 

amatoristic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (amator + -istic)

1. care sugerează sau reflectă eforturile unui amator; care nu pare profesionist.
 

acnee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acné)

1. (med.) afecțiune inflamatorie a glandelor piloseboreice, prin apariția de coșuri, puncte negre etc. pe piele; este o boală inflamatorie a pielii în care glandele sebacee joacă un rol cheie.
 

albugo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. albugo)

1. opacifiere inflamatorie a corneei, sub formă de pată albă.
2. pată albă care se formează pe unghie.
 

antiflogistic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. antiphlogistique)

1. (medicament) care combate procesele inflamatorii; care diminuează inflamația; antiinflamator.
 

atrax

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthrax)

1. tumoare inflamatorie a țesutului celular subcutanat, produsă de microbi foarte virulenți; dalac.
 

artrită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arthrite, lat., gr. arthritis)

1. denumire generică pentru afecțiunile inflamatorii acute sau cronice ale articulațiilor.
 

blenoree

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. blennorrhée)

1. (med.) boală infecțioasă a mucoasei uretrei, fără fenomene inflamatorii; boală venerică contagioasă, manifestată prin scurgeri purulente, mâncărime et cetera; blenoragie.