brigadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brigade, rus. brigada)

1. formațiune (stabilă) de lucru format din muncitori, organizată pentru anumite sarcini de producție.
2. formațiune de poliție într-un anumit scop, cu un anumit profil.
3. ~ artistică = echipă de artiști amatori care prezintă programe scurte, inspirate din viața colectivului din care fac parte.
4. echipă de specialiști care controlează și îndrumă activitatea unei instituții, întreprinderi etc.
5. mare unitate militară din două sau trei regimente din aceeași armă, mai mică decât divizia.
6. mare unitate navală din șase-nouă nave mijlocii (distrugătoare, submarine) sau două-trei nave mici (vedete) o ~ăzi internaționale = mari unități militare constituite în Spania din voluntari de diferite naționalități în războiul din 1936-1939.
7. subunitate silvică din mai multe cantoane (3) și supravegheată de un brigadier (2).

microbrigadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (micro1- + brigadă)

1. brigadă din mai multe persoane.

brigadier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. brigadier)

1. conducător și organizator al activității unei brigăzi (1).
2. muncitor dintr-o asemenea echipă.
3. tehnician din administrația pădurilor care conduce o brigadă (4).

microbrigadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (micro1- + brigadă)

1. brigadă din mai multe persoane.

udarnic, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (rus. ударник)

1. nume dat unui muncitor foarte productiv din Uniunea Sovietică și din alte țări socialiste; stahanovist.
2. muncitor care lucrează cu brigada lui și depășește planurile stabilite.