OK
X
hitlerism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. hitlérisme)
1.
doctrină
de
factură
imperialistă,
rasistă
și
dictatorială,
elaborată
de
Hitler;
nazism,
național-socialism.
hitlerist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (după fr. hitlérien)
1.
I.
care
se
referă
la
Adolf
Hitler,
regimul
sau
doctrina
lui.
2.
relevant
pentru
acest
regim
politic.
3.
(despre
un
regim)
dictatorial.
4.
II.
adept,
partizan
al
hitlerismului.
5.
(antonim)
antihitlerist.
antihitlerist, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (anti- + hitlerist)
1.
care
luptă
împotriva
hitlerismului.
2.
care
se
opune
lui
Hitler,
doctrinei
sale.
3.
(antonim)
hitlerist.
fascism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. fascismo, fr. fascisme)
1.
ideologie
ultrareacționară
și
mișcare
politică
totalitară
de
extremă
dreaptă,
impusă
de
regimul
instaurat
de
Mussolini
în
Italia
și,
ulterior,
de
Hitler,
în
Germania.
führer
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Führer)
1.
/fürăr/
nume
dat
în
Germania
lui
Hitler;
conducător.
hitlerism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. hitlérisme)
1.
doctrină
de
factură
imperialistă,
rasistă
și
dictatorială,
elaborată
de
Hitler;
nazism,
național-socialism.
hitlerist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (după fr. hitlérien)
1.
I.
care
se
referă
la
Adolf
Hitler,
regimul
sau
doctrina
lui.
2.
relevant
pentru
acest
regim
politic.
3.
(despre
un
regim)
dictatorial.
4.
II.
adept,
partizan
al
hitlerismului.
5.
(antonim)
antihitlerist.
nazist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. naziste)
1.
I.
(istorie)
care
aderă
la
național-socialism,
doctrina
politică
germană
a
partidului
lui
Adolf
Hitler.
2.
care
aparține
nazismului,
privitor
la
nazism.
3.
care
are
legătură
cu
nazismul,
cu
național-socialismul.
4.
(prin
ext.)
(depr.)
referitor
la
punctele
de
vedere
de
extremă
dreaptă.
5.
II.
adept
al
nazismului.
6.
(istorie)
membru
al
Partidului
Național-Socialist
German,
condus
de
Adolf
Hitler.