husa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. housser)

1. a acoperi cu o husă.

husă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. housse)

1. învelitoare de pânză, material plastic etc. cu care se acoperă piese, aparate, mașini, mobile.

husit, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. hussite)

1. I. privitor la husitism (mișcare religiosă și social-politică, fondată la începutul sec. XV de Jan Hus, îndreptată împotriva papalității și feudalilor germani).
2. II. adept al husitismului.
3. partizan al doctrinei religioase reformatoare a lui Jan Hus (1370- 1415).

husitism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hussitisme)

1. mișcare religioasă și social-politică inițiată de Jan Hus la începutul sec. XV, îndreptată împotriva papalității și a feudalilor germani.

babuvist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. babouviste)

1. I. referitor la babuvism sau la ideile politice ale lui Gracchus Babeuf (1760- 1797).
2. II. adeptul lui Gracchus Babeuf sau al babuvismului.
3. (prin ext.) susținător al egalității absolute între toți oamenii.

caparason

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caparaşon)

1. husă, armură de ornament care se punea pe cal la ceremonii; valtrap.

cistofor, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. cistophore, lat. cistophorus)

1. (ant.) cel care purta o cistă la procesiuni; persoană care purta un coș sacru la serbările date în cinstea lui Bachus.

creton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crétonne)

1. țesătură imprimată din fire de in sau de bumbac pentru huse de mobilă, draperii etc.

fenomenologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phénoménologie)

1. studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, așa cum se manifestă ele în timp și spațiu.
2. (la Hegel) descrierea istoriei spirituale a conștiinței, care se ridică de la certitudinea senzorială la „știința absolută”.
3. curent filozofic idealist, întemeiat de E. Husserl, care reduce „obiectul” la „fenomen”, considerat ca esență de ordin spiritual și ca dat ultim și nemijlocit al conștiinței, independent de existența obiectivă și de experiența senzorială.

husa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. housser)

1. a acoperi cu o husă.