hlujan

Parte de vorbire:  s.m. (reg.)  
Etimologie: (hluj + -an)

1. tulpină de porumb cu tot cu frunze (și cu pănuși) rămasă după culegerea știuleților; cioclej; strujan.
2. (var.) hlugen, hlujen.

jandarm

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. gendarme)

1. militar din jandarmerie, corp de armată sau poliție militară care asigură siguranța publică.
2. (fig.) cineva care afișează un aer de autoritate, care își asumă sarcina de a aduce ordine.
3. (fam.) femeie solidă cu un aer autoritar; femeie cu aspect masculin și maniere autoritare; virago.
4. (var.) (înv.) jandar, jandarnic, jăndar, jândar, jendar, jendariu, jendarm, jindar, jindariu.

jandarmeresc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (jandarm + -esc)

1. care se referă (la jandarm sau) la jandarmerie.

jandarmerie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. gendarmerie)

1. corp militar sau poliție militară care menține siguranța publică.
2. corp de armată în regimul burghezo-moșieresc, însărcinat în special cu paza și cu menținerea ordinii la sate.
3. (înv.) meserie a jandarmului.
4. localul în care își are sediul; cazarmă.
5. (var.) (înv.) jendarmerie, (pop.) jăndărie.

janilie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. chenille)

1. fir de catifea pentru brodat.

jansenism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jansénisme)

1. curent social-religios catolic, apărut în Olanda și Franța în sec. XVII, ca o expresie a nemulțumirii păturilor intelectuale ale burgheziei și nobilimii față de regimul absolutist și de dominație a iezuiților, care propovăduia rigorismul moral.

alguazil

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. alguazil, sp. alguacil)

1. (în trecut, în Spania) agent de poliție care îndeplinea în același timp funcțiile de executor judecătoresc, sergent orășenesc și jandarm.

autoechilibrare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 + echilibrare)

1. echilibrare automată a roților de autovehicul cu ajutorul unui dispozitiv care se intercalează la montajul acestora, între jantă și butuc.

azeotropism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. azéotropisme)

1. proprietate a unui amestec de lichide de a fierbe la o temperatură constantă pentru o anumită presiune, degajând vapori cu aceeași compoziție ca și lichidul din care provin; azeotropie.

azer, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. azéri)

1. I. legat de Azerbaidjan, de limba, oamenii și cultura sa; azerbaidjan.
2. II. persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau care este originară de acolo; azerbaidjan.

azerbaidjan, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (după fr. azerbaïdjanaise)

1. adj., s.m.f. (locuitor) din Azerbaidjan; azer.
2. (s. f.) limbă turcă din familia altaică, vorbită de azerbaidjeni.

bandaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bandage)

1. fașă cu care se leagă o rană, o parte bolnavă a corpului; (p. ext.) pansament.
2. aparat special pentru a susține o hernie.
3. fașă cu care boxerii își înfășoară pumnii pe sub mănuși.
4. cerc metalic sau de cauciuc care se montează pe janta unei roți de vehicul.
5. sistem de inele din sârmă cu care se consolidează înfășurările rotoarelor mașinilor electrice.