echilibrare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (echilibra)

1. acțiunea de a (se) echilibra.
2. anulare a forțelor dinamice asimetrice care se exercită asupra unui sistem tehnic cu mișcare periodică.
3. aducere a unui circuit sau a unei rețele electrice în starea caracterizată prin valoarea nulă a intensității curentului.
4. reducere a perturbațiilor nedorite din circuitele unei linii de telecomunicații, prin compensarea asimetriilor.

autoechilibrare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 + echilibrare)

1. echilibrare automată a roților de autovehicul cu ajutorul unui dispozitiv care se intercalează la montajul acestora, între jantă și butuc.

reechilibrare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (re- + echilibrare)

1. acțiunea de a (se) reechilibra și rezultatul ei; revenire la starea de echilibru.

autoechilibrare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 + echilibrare)

1. echilibrare automată a roților de autovehicul cu ajutorul unui dispozitiv care se intercalează la montajul acestora, între jantă și butuc.

balanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balance)

1. instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți-etalon; cântar.
2. a pune în ~ = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre.
3. (fin.) raport între două sume, două conturi etc.; tabel, situație cu un asemenea raport.
4. ~ comercială = raportul dintre valoarea importului și exportului unei țări pe o perioadă de timp dată; ~ contabilă = situație recapitulativă și periodică ce regrupează la un moment dat sumele și soldurile conturilor debitoare și creditoare; ~ de plăți = raportul dintre sumele încasate și plățile efectuate de către o țară în relațiile sale cu alte țări într-o perioadă de regulă un an.
5. al șaptelea semn al zodiacului (23 septembrie - 22 octombrie).

bilateralism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bilateralismus)

1. sistem de echilibrare a schimburilor economice internaționale pe acordul bilateral.

coronoplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coronoplastie)

1. operație stomatologică de echilibrare ocluzală prin șlefuire.

decompensație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. décompensation)

1. acțiunea de a (se) decompensa și rezultatul ei; modificare a stării de echilibru funcțional; decompensare.
2. (med.) degradarea unui organ sau organism care a fost menținut în echilibru prin mecanisme de compensație.
3. (med.) fenomen în care o stare patogenă nu poate fi compensată printr-o reechilibrare a celorlalte funcții ale organismului.

dozaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dosage)

1. dozare.
2. proporție între constituenții unui amestec.
3. operație de echilibrare a unui submarin prin adăugarea sau scoaterea lestului.