Dictionar

arhiva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. archiver)

1. a clasa documentele în arhive după criterii prestabilite.
 

arhivă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archives, germ. Archiv, lat. archivum)

1. totalitatea actelor și documentelor privitoare la o țară, la un oraș, la o instituție etc.
2. local, serviciu, depozit unde se păstrează aceste documente.
 

arhival, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. archival)

1. despre sau aparținând unei arhive.
2. care se referă la arhivare.
 

arhivar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Archivar)

1. funcționar care are în păstrare actele unei arhive.
 

arhivare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (arhiva + -re)

1. acțiunea de a arhiva, de a pune în arhive.
2. faptul de a colecta și clasifica documente, informații etc.
3. (calculator) salvarea și stocarea unui document electronic.
 

alfabetar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (alfabet + -ar)

1. set cu literele alfabetului decupat pentru predarea scris-cititului.
2. instrument de evidență care indică litera la care au fost arhivate unele documente.
 

arhival, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. archival)

1. despre sau aparținând unei arhive.
2. care se referă la arhivare.
 

arhivist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. archiviste)

1. specialist în păstrarea, organizarea și studierea arhivelor.
2. (înv) arhivar.
 

bandotecă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bandothèque, germ. Bandotek)

1. arhivă de benzi magnetice.
2. încăpere, mobilă pentru benzi.
 

biodeteriorare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + deteriorare)

1. degradare a documentelor de arhivă, a clădirilor etc. sub acțiunea factorilor biologici.
 

cinematecă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cinémathèque)

1. arhivă unde se păstrează filmele; filmotecă.
2. sală de cinematograf unde pot fi vizionate filme reprezentative din istoria cinematografiei.