Dictionar

beril

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. béryl, lat. beryllus, gr. baryllos)

1. (mineral.) silicat natural de beriliu și aluminiu, sub formă de cristale prismatice, incolore sau divers colorate, folosit, în funcție de culoare, ca piatră prețioasă (smarald, acvamarin, heliodor etc.).
 

beriliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. béryllium)

1. metal alb-cenușiu, ductil, maleabil, foarte dur și ușor, în unele aliaje ușoare.
 

crisoberil

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. chrysobéryl)

1. (mineralogie) mineral transparent de culoare galbenă sau verde, numit și ochi de pisică, constituit din aluminat de beriliu și folosit ca piatră prețioasă; alexandrit.
 

acvamarin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. acquamarina)

1. varietate de beril, albastră-verzuie, piatră prețioasă.
 

alexandrit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Alexandrit, fr. alexandrite)

1. (mineral.) piatră fină a cărei culoare este verde când este expusă la lumina zilei și roșie când este expusă la lumina electrică; crisoberil.
 

aluminoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aluminose)

1. pneumoconioză provocată de inhalarea pulberilor fine de aluminiu.
 

antracosilicoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthracosilicose)

1. pneumoconioză provocată de inhalarea pulberilor de cărbune și de silice.
 

baritoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barytose)

1. pneumoconioză provocată de inhalarea prelungită a pulberilor de sulfat de bariu sau barită.
 

beril

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. béryl, lat. beryllus, gr. baryllos)

1. (mineral.) silicat natural de beriliu și aluminiu, sub formă de cristale prismatice, incolore sau divers colorate, folosit, în funcție de culoare, ca piatră prețioasă (smarald, acvamarin, heliodor etc.).