codificator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. codificateur)

1. adj., s. m. f. (cel) care codifică (2).
2. s. n. (inform.) dispozitiv care efectuează codificarea; codor.

codor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. codeur)

1. dispozitiv care generează un cod sau care efectuează codificarea; dispozitiv pentru transformarea datelor conform unui cod; codificator.
2. (automatică) dispozitiv care urmărește poziția unei piese mecanice și transmite aceste informații în formă digitală.

decodificator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (decodifica + -tor)

1. circuit, dispozitiv al unui calculator electronic care efectuează decodificarea; decoder.

magnacard

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. magnacard)

1. sistem bazat pe fișe cu o suprafață magnetică, pe care se înregistrează codificarea documentelor într-o bibliotecă.

recepție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réception, lat. receptio)

1. luare în primire a unui material, a unei lucrări pe baza unor verificări calitative; recepționare.
2. captare de unde sonore sau electromagnetice; recepționer.
3. proces neuropsihic constând în formarea unor imagini prin detectarea, captarea și codificarea la nivelul analizatorilor a informațiilor primite.
4. reuniune, banchet, primire cu caracter festiv.
5. ~ diplomatică = reuniune organizată, în țara de reședință, de o misiune diplomatică cu ocazia sărbătoririi zilei naționale.
6. faptul de a primi un membru într-o societate (academică).
7. discurs de ~ = discurs de admitere ca membru la Academie.
8. serviciu de primire și cazare a voiajorilor într-un hotel.