chenzină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quinzaine)

1. retribuție cuvenită unei persoane pe o jumătate de lună.
2. perioadă de timp între o chenzină (1) și alta.

curtaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. courtage)

1. ocupație de curtier; brokeraj.
2. scăzământ făcut sub formă de plată cuvenită curtierilor, pentru tranzacțiile și operațiile încheiate prin mijlocirea lor.

index

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. index)

1. listă (alfabetică) a numelor, termenilor sau materiilor cuprinse într-o lucrare; indice.
2. ~ bibliografic = lucrare de îndrumare bibliografică, cuprizând lista principalelor scrieri privitoare la o problemă.
3. listă a cărților interzise de biserica catolică; (p. ext.) listă de cărți interzise.
4. a pune la ~ = a) a trece o lucrare în lista cărților interzise; b) a exclude pe cineva de la cinstirea cuvenită, a socoti pe cineva nedemn sau periculos.
5. s. m. (inform.) parametru care evoluează cu fiecare repetare a unei bucle a programului unui ordinator.
6. degetul arătător.

manoperă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. monoeuvre, lat. manopera)

1. cantitatea de muncă (manuală) necesară pentru efectuarea unei lucrări; remunerația cuvenită pentru această muncă.
2. (fig.) uneltire, intrigă.

rest

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Rest, fr. reste, ngr., it. resto)

1. ceea ce rămâne (din ceva); rămășiță.
2. deșeu.
3. sumă de bani care se înapoiază celui care face o plată cu mai mulți bani decât suma cuvenită.
4. (mat.) rezultatul unei scăderi; diferență.
5. parte indivizibilă care rămâne după efectuarea unei împărțiri.

reține

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. retenir)

1. tr. a ține în loc, a împiedica de la ceva.
2. a ține închis, arestat, a priva de libertate.
3. a ține asupra sa, a păstra.
4. a rezerva.
5. a opri o parte dintr-o sumă de bani cuvenită cuiva.
6. a ține minte.
7. (jur.) a se admite de către instanță existența unei stări de fapt pe baza probelor.
8. tr., refl. (fig.) a (se) stăpâni.