Dictionar

acantodactili

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthodactyles)

1. pl. gen de saurieni din familia lacertidelor.
 

dactilic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dactylique)

1. (despre versuri) format din dactili.
 

DACTILIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. dactylio-, cf. gr. daktylios „inel, verighetă”)

1. „inel, piatră gravată”.
 

dactiliografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dactyliographie)

1. descriere a inelelor și a pietrelor prețioase gravate.
 

dactiliologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dactyliologie)

1. parte a arheologiei care studiază inelele și pietrele prețioase gravate.
 

dactiliomanție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Daktyliomantie)

1. pretinsă artă a ghicitului cu ajutorul unui inel.
 

acroscleroză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acrosclérose)

1. (med.) afecțiune progresivă a pielii localizată la nivelul degetelor, caracterizată prin îngroșarea pielii, a țesuturilor subcutanate și uneori a țesuturilor profunde, care se întăresc, se atrofiază și apoi se ulcerează; sclerodactilie progresivă.
 

anizodactil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. anisodactylus)

1. (biol.) cu degete inegale; care prezintă anizodactilie.
 

arhiloc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. archilochium)

1. vers antic prezentând două variante: mare ~ = vers din patru dactili (sau spondei) și trei trohei; mic ~ = vers din trei picioare, cu doi dactili și o silabă.
 

dactilic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dactylique)

1. (despre versuri) format din dactili.
 

falisc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. falisco, lat. faliscum)

1. picior de vers antic din trei dactili și un iamb.
 

hexametru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hexamètre, lat. hexameter)

1. vers antic, specific genului epic, din șase picioare dactilice sau spondaice.