fenolic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. phénolique)

1. referitor la fenoli; care conține fenoli.

azbotextolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (azb/est/ + textolit)

1. material electroizolant obținut prin presare din țesături de azbest impregnate cu rășini fenolice.

bachelită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bakélite)

1. rășină sintetică, al reacției de condensare dintre aldehida formică și fenoli, folosită la fabricarea unor piese electroizolante.

eter 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éther, lat. aether, gr. aither, cer)

1. (chim.) combinație organică, obținută din alcooli sau fenoli, cu mare întrebuințare în industrie.
2. eter sulfuric (sau etilic) (adesea fără determinare) = lichid incolor, foarte volatil, inflamabil, cu miros puternic, obținut din alcool etilic și acid sulfuric și întrebuințat în medicină ca narcotic și dezinfectant, precum și în unele ramuri ale industriei.
3. substanță ipotetică (a cărei existență nu este admisă de fizica modernă), care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice.
4. fig. (învechit) aer, atmosferă, cer, văzduh.
5. (în concepția unor filozofi greci antici) al cincilea element al universului (alături de foc, apă, pământ și aer).

fenolază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phénolase)

1. enzimă de tipul proteidelor, care acționează asupra fenolilor și aminelor aromatice.

fenolic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. phénolique)

1. referitor la fenoli; care conține fenoli.

fenolsteroizi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phénolstéroïdes)

1. pl. grup de steroizi fenolici eliminați prin urină, care conțin hormoni estrogeni.