OK
X
filozofic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr philosophique, lat. philosophicus)
1.
referitor
la
filozofie.
filozofie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. philosophie, gr. philosophia)
1.
concepție
generală
despre
lume
și
viață,
formă
a
conștiinței
sociale,
constituind
un
sistem
coerent
de
noțiuni
și
idei
care
reflectă
realitatea
sub
aspectele
ei
cele
mai
generale.
2.
~
lingvistică
=
teorie
neopozitivistă
care
reduce
obiectul
filozofiei
la
termenii
limbajului.
3.
totalitatea
principiilor
metodologice
care
stau
la
baza
unui
anumit
domeniu
al
științei.
4.
~
culturii
=
disciplină
teoretică
relativ
autonomă,
care
se
preocupă
de
definirea
genetică,
structurală
și
funcțională
a
fenomenului
culturii.
5.
comportare,
fel
de
a
reacționa
al
cuiva
în
fața
unor
lovituri,
nenorociri
etc.;
fel
de
a
privi
lumea
și
viața;
înțelepciune,
stoicism.
6.
(fam.)
problemă
greu
de
rezolvat.
7.
sistem
filozofic
aparținând
unei
persoane,
școli
sau
epoci.
filozofism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. philosophisme)
1.
falsă
filozofie;
abuz
de
filozofie
tendențioasă.
abstract, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1.
adj.
gândit
în
mod
separat
de
ansamblul
concret,
real.
2.
în
~
=
pe
bază
de
deducții
logice;
exprimat
(prea)
general,
teoretic;
(despre
un
proces
de
gândire)
greu
de
înțeles;
(mat.)
număr
~
=
număr
căruia
nu
i
se
alătură
obiectul
numărat;
artă
~ă
=
curent
apărut
în
artele
plastice
europene
la
începutul
sec.
XX,
care
se
caracterizează
prin
intelectualizarea,
reducția
abstractă
și
încifrarea
imaginii;
abstracționism.
3.
s.
n.
parte
de
vorbire
provenită
prin
derivare
cu
sufixe
sau
prin
conversiuni
de
la
o
altă
parte
de
vorbire,
având
un
sens
abstract.
4.
~
verbal
=
substantiv
care
provine
de
la
un
verb,
denumind
acțiunea
acestuia.
5.
categorie
filozofică
desemnând
cunoașterea
proprietăților
esențiale
și
generale.
alexandrin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)
1.
referitor
la
civilizația
elenistică
din
Alexandria;
din
epoca
elenistică.
2.
școala
~ă
=
numele
mai
multor
școli
filozofice
de
orientare
mistică
și
eclectică
din
perioada
elenismului
târziu.
3.
de
o
subtilitate
excesivă.
4.
artă
~ă
=
artă
greacă
din
epoca
elenistică
în
Egiptul
ptolemeic;
vers
~
(și
s.
m.)
=
vers
iambic
de
12
silabe,
cu
cezură
la
mijloc,
specific
poeziei
clasice
franceze;
poezie
~ă
=
poezie
de
tip
rafinat,
erudit,
uneori
ezoteric,
proprie
epocii
alexandrine.
alexandrinism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alexandrinisme)
1.
ansamblu
de
manifestări
ale
civilizației
elenistice
din
Alexandria.
2.
sistem
filozofic
al
școlii
alexandrine.
3.
stil
ornat,
subtil
și
uneori
obscur,
propriu
poeților
greci
din
epoca
alexandrină.
4.
caracter
rafinat,
erudit,
subtil
și
decadent
al
unei
arte,
al
unei
filozofii.
amfibolic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. amphibolique)
1.
(filozofie)
care
este
ambiguu,
care
poate
fi
interpretat
în
două
moduri
diferite.
2.
(mineralogie)
legat
de
amfiboli;
care
conține
amfiboli.
analitic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. analytique, lat. analythicus)
1.
bazat
pe
analiză.
2.
chimie
~ă
=
ramură
a
chimiei
care
studiază
elementele
componente
ale
substanțelor;
limbă
~ă
=
limbă
flexionară
în
care
raporturile
gramaticale
se
exprimă
prin
cuvinte
izolate;
filozofie
~ă
=
orientare
care
reduce
filozofia
la
analiza
mijloacelor
lingvistice
și
conceptuale
ale
cunoașterii.
3.
care
utilizează
calculul
algebric
și
infinitezimal.
4.
geometrie
~ă
=
ramură
a
geometriei
care
studiază
proprietățile
figurilor
geometrice
cu
ajutorul
calculului
algebric.
anistorism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (anistor/ic/ + -ism)
1.
atitudine
filozofică
ce
tinde
să
substituie
studiul
concret-istoric
al
realităților
sociale
prin
speculații
abstracte.