Dictionar

anistorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anistor/ic/ + -ism)

1. atitudine filozofică ce tinde să substituie studiul concret-istoric al realităților sociale prin speculații abstracte.
 

cascador, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. cascadeur)

1. persoană special antrenată care se substituie unui actor de film, în scenele cu acțiune periculoasă.
2. acrobat care execută serii de căzături și sărituri.
3. (fam.) persoană cu o conduită ușuratică.
 

echivalență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. équivalence)

1. însușire a tot ceea ce este echivalent; egalitate de valoare, de semnificație etc.
2. (log.) relație între două enunțuri sau judecăți care sunt adevărate sau false împreună.
3. (mat.) relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi.
4. simptom care substituie un altul obișnuit pentru o anumită boală.
5. manifestare patologică la epileptici, care înlocuiește crizele propriu-zise.
 

imide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. imides)

1. combinații organice ciclice în care se substituie oxigenul cu radicalul bivalent = NH.
 

pronume

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. pronomen, după fr. pronom)

1. parte de vorbire flexibilă care substituie un substantiv.
 

scat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. scat)

1. stil vocal specific jazului, în care interpretul substituie textului melodiei silabe sau sunete onomatopeice cu valoare ritmico-fonetică, imitând improvizația instrumentală.