OK
X
africanism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. africanisme)
1.
particularitate
a
limbajului
francez
vorbit
în
Africa.
asemie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. asémie)
1.
tulburare
a
limbajului
mimic,
incapacitate
de
a
folosi
semnele
pentru
înțelegerea
și
exprimarea
ideilor.
aticism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. atticisme, lat. atticismus)
1.
formă
specifică
a
dialectului
atic;
(prin
ext.)
formă
sau
construcție
atică
introdusă
într-o
altă
limbă.
2.
mulțimea
calităților
de
gândire
și
expresie
specifice
marilor
scriitori
atici
(eleganța,
finețea,
puritatea
limbajului,
proprietatea
și
vigoarea
expresiei,
precizia,
simplitatea,
concizia
et
cetera).
3.
finețe
de
gust,
măsură,
eleganță,
puritate
de
stil
și
de
limbă.
4.
(antonim)
beotism.
cognitiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cognitif)
1.
care
se
referă
la
cunoaștere;
care
este
capabil
de
cunoaștere.
2.
(psihologie
aplicată)
care
se
referă
la
mijloacele
și
mecanismele
de
dobândire
a
cunoștințelor.
3.
test
~
=
test
de
cunoștințe
sau
de
eficiență
(spre
deosebire
de
testul
de
aptitudini).
4.
(lingvistică)
funcție
~ă
=
funcția
de
comunicare
care
se
traduce
în
limbaj
prin
fraza
asertivă
folosită
pentru
a
informa,
pentru
a
face
cunoscut
un
gând
unui
interlocutor;
funcție
referențială
a
limbajului.
5.
psihologie
~ă
=
studiul
științific
al
proceselor
mentale
precum
atenția,
utilizarea
limbajului,
memoria,
percepția,
rezolvarea
problemelor,
creativitatea
și
raționamentul;
psihologia
cunoașterii.
6.
(psihologie)
tulburare
~ă
=
termen
care
desemnează
o
tulburare
mintală
care
afectează
în
special
și
în
principal
memoria.
7.
(psihologie)
disonanță
~ă
=
disconfort
mental
cauzat
de
două
cogniții
ireconciliabile.
8.
bulă
~ă
=
limitarea
conexiunilor
sociale
ale
unei
persoane
prin
cultura
sa
și
informațiile
accesibile
acesteia
prin
intermediul
noilor
tehnologii.
9.
hartă
~ă
=
diagramă
care
permite
de
a
reprezenta
vizual
și
de
a
urma
calea
asociativă
a
gândirii.
colocvialism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (engl. colloquialism)
1.
colocvialitate.
2.
registru
relevant
al
limbajului
colocvial,
utilizat
în
viața
de
zi
cu
zi,
în
conversații
non-formale;
cuvânt,
expresie
din
limbajul
colocvial.
constant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. constant, lat. constans)
1.
adj.
care
rămâne
neschimbat;
invariabil.
2.
capital
~
=
parte
a
capitalului
investită
în
mijloacele
de
producție,
care
nu-și
schimbă
mărimea
valorii
în
procesul
de
producție.
3.
s.
f.
(mat.)
mărime
având
o
valoare
invariabilă.
4.
(fiz.)
mărime
care
caracterizează
un
fenomen,
material,
aparat
etc.
5.
element
al
limbajului
formal
reprezentând
un
nume
socotit
fix
pentru
același
denotat.