narcotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. narcotique, germ. narkotisch)

1. adj., s. n. (substanță, medicament) care provoacă narcoză; somnifer, soporific.
2. adj. (despre stări psihofizice) provocat de un narcotic; în stare de narcoză.

barbituric

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbiturique)

1. adj. acid ~ = substanță sintetică obținută prin condensarea ureii.
2. adj., s. n. (medicament) hipnotic, sedativ sau narcotic, din acest acid.

eter 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éther, lat. aether, gr. aither, cer)

1. (chim.) combinație organică, obținută din alcooli sau fenoli, cu mare întrebuințare în industrie.
2. eter sulfuric (sau etilic) (adesea fără determinare) = lichid incolor, foarte volatil, inflamabil, cu miros puternic, obținut din alcool etilic și acid sulfuric și întrebuințat în medicină ca narcotic și dezinfectant, precum și în unele ramuri ale industriei.
3. substanță ipotetică (a cărei existență nu este admisă de fizica modernă), care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice.
4. fig. (învechit) aer, atmosferă, cer, văzduh.
5. (în concepția unor filozofi greci antici) al cincilea element al universului (alături de foc, apă, pământ și aer).

euforie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. euphorie, gr. euphoria)

1. stare de fericire, de beatitudine.
2. falsă senzație de fericire, manifestată ca simptom al unei boli neuropsihice sau provocată de substanțe narcotice.

laudanum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. laudanum)

1. narcotic lichid pe bază de opiu.

morfină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. morphine)

1. alcaloid din opiu, folosit ca narcotic, analgezic, calmant și uneori și stupefiant.

NARCO-, -narcoză

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. narco-, -narcose, cf. gr. narke)

1. „somn, narcotic”.