chintesență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quintessence)

1. (fil.) principiu material al lumii, atribut al eterului, considerat de cosmogonia antică drept al cincilea element (în afară de pământ, apă, aer și foc).
2. esența, principalul, esențialul într-o concepție, într-o doctrină, într-o operă etc.

eter 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éther, lat. aether, gr. aither, cer)

1. (chim.) combinație organică, obținută din alcooli sau fenoli, cu mare întrebuințare în industrie.
2. eter sulfuric (sau etilic) (adesea fără determinare) = lichid incolor, foarte volatil, inflamabil, cu miros puternic, obținut din alcool etilic și acid sulfuric și întrebuințat în medicină ca narcotic și dezinfectant, precum și în unele ramuri ale industriei.
3. substanță ipotetică (a cărei existență nu este admisă de fizica modernă), care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice.
4. fig. (învechit) aer, atmosferă, cer, văzduh.
5. (în concepția unor filozofi greci antici) al cincilea element al universului (alături de foc, apă, pământ și aer).

mixolidian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. myxolidien)

1. (muzică) referitor la cel de-al cincilea mod din scara majoră inventată de Safo, poetă greacă din antichitate (* cele șapte moduri: ionian, dorian, frigian, lidian, mixolidian, eolian, locrian); mixolidic.
2. glas ~ = denumire a glasului IV în muzica bisericească psaltică; glas milesian.

pentacentenar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (penta- + centenar)

1. adj. care durează de cinci sute de ani.
2. s. n. al cincilea centenar.

spondaic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. spondaïque)

1. vers ~ = hexametru în care al cincilea picior este un spondeu.

tibia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. tibia)

1. os lung și gros, între genunchi și gleznă, care împreună cu peroneul formează scheletul gambei.
2. articol (5) al piciorului la insecte, între femur și tars; al cincilea segment al membrelor păianjenilor.