aeroamfibiu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aéroamphibie)

1. (vehicul cu pernă de aer) adaptat la navigația aeriană și pe apă.

aspirat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. aspira)

1. (despre aer) inspirat.
2. (despre substanțe) inhalat.
3. (despre aer sau apă) tras cu pompa.
4. (fon.; despre sunete) rostit cu aspirație.

cauciuc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caoutchouc)

1. material plastic și rezistent, sintetic sau din latexul unor arbori tropicali, folosit pentru anvelope, tuburi etc.
2. anvelopă (umplută cu aer) care îmbracă roțile automobilelor, bicicletelor etc.

eter 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éther, lat. aether, gr. aither, cer)

1. (chim.) combinație organică, obținută din alcooli sau fenoli, cu mare întrebuințare în industrie.
2. eter sulfuric (sau etilic) (adesea fără determinare) = lichid incolor, foarte volatil, inflamabil, cu miros puternic, obținut din alcool etilic și acid sulfuric și întrebuințat în medicină ca narcotic și dezinfectant, precum și în unele ramuri ale industriei.
3. substanță ipotetică (a cărei existență nu este admisă de fizica modernă), care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice.
4. fig. (învechit) aer, atmosferă, cer, văzduh.
5. (în concepția unor filozofi greci antici) al cincilea element al universului (alături de foc, apă, pământ și aer).

geostrofic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. geostrophic)

1. (despre mase de aer) care se deplasează paralel cu Pământul, în straturile superioare ale atmosferei.

respirabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. respirable)

1. (despre aer) care poate fi respirat.