Dictionar

fructificație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fructification, lat. fructificatio)

1. proprietate a plantelor de a produce fructe; proprietate a pomilor și a viței de vie de a da lăstari fertili.
2. totalitatea organelor reproducătoare la criptogame.
3. perioadă în care se formează fructele.
 

fructificație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT fructificatio
2. FR fructification
3. EN fructification
4. DE Fruchtkörperbildung; Fruchtbildung
5. RU обрaзовaние плодовых тел
6. HU gyümölcsérés, magérés
 

organe de fructificație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT organa fructificationis
2. FR organes de fructification
3. EN organs of fructification
4. DE Befruchtungsorgane; Befruchtungskörper
5. RU орraны оплодотворенић
6. HU termőtest
 

agametangiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agamétange)

1. corp de fructificație în care se dezvoltă agameții.
 

capilițiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. capillitium)

1. rețea tubulară protoplasmatică care încastrează sporii în corpii de fructificație la unele ciuperci.
 

carpozom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carposome)

1. corp de fructificație, specific ciupercilor.
 

cistocarp

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cystocarpe)

1. corp de fructificație la algele roșii.
 

deuteromicete

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. deutéromycètes)

1. grup eterogen de ciuperci cărora le lipsește sau nu li se cunoaște încă forma de fructificație; fungi imperfecți.
 

discomicete

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. discomycètes)

1. ordin de ciuperci ascomicete cu corpul de fructificație în formă de cupă sau de disc.