OK
X
arameică
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (după fr. araméen, sem. aramaik)
1.
limbă
semitică,
una
dintre
cele
mai
importante
ale
antichității;
arameană.
2.
(var.)
aramaică.
atentism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. attentisme)
1.
politică,
atitudine
de
tergiversare,
de
oportunism
în
luarea
deciziilor
importante.
aulă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. aula, germ. Aula)
1.
(ant.)
curte
în
fața
locuințelor
importante
în
jurul
căreia
se
grupau
dependințele.
2.
(în
evul
mediu)
curte
princiară.
3.
sală
de
conferințe,
cursuri
sau
festivități
(în
incinta
unei
instituții).
autocaracteriza
Parte de vorbire:
vb. refl.
Etimologie: (auto- + caracteriza)
1.
a-și
caracteriza
propria
persoană
(prin
enunțarea
celor
mai
tipice
sau
importante
caracteristici).
caracteristic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. caractéristique)
1.
adj.
care
constituie
trăsătura
distinctivă
a
cuiva
sau
a
ceva.
2.
s.
f.
însușire
tipică
predominantă,
proprie
unei
ființe,
unui
lucru,
fenomen
etc.
3.
partea
întreagă
a
unui
logaritm.
4.
curbă
reprezentând
variația
unei
mărimi
importante
a
unui
sistem
fizic
sau
tehnic
în
funcție
de
un
anumit
parametru.
5.
mărime,
element
care
determină,
dintr-un
anumit
punct
de
vedere,
modul
de
funcționare
a
unui
sistem
tehnic.
6.
(stat.)
trăsătură
cantitativă
comună
a
unui
fenomen
sau
proces
social-economic.
colocație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. collocation, I. engl. colocation)
1.
I.
plasarea
mai
multor
entități
într-o
singură
locație
2.
(log.)
poziție,
clasament
al
unui
obiect
în
raport
cu
altele.
3.
operațiune
judiciară
constând
în
stabilirea
rangului
și
importanței
drepturilor
unui
creditor,
în
concurență
cu
alții,
în
repartizarea
bunurilor
poprite
de
la
un
debitor
comun;
colocare,
colocat.
4.
(jur.)
termenul
pe
care
îl
are
un
creditor
pentru
plătirea
creanțelor.
5.
(jur.)
sumă
de
bani
pe
care
o
are
de
primit
un
creditor.
6.
(lingv.)
succesiune
de
cuvinte
care
apar
adesea
împreună;
grup
de
cuvinte;
sintagmă.
7.
(mat.)
metodă
de
calcul
utilizată
pentru
a
rezolva
ecuații
diferențiale
și
integrale.
8.
(var.)
colocațiune.