drakkar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. drakkar)

1. navă fără punte și ascuțită la ambele extremități, folosită de vikingi în expedițiile lor.

karate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. karaté)

1. (sport) metodă japoneză de luptă care înglobează o serie de poziții, deplasări, lovituri cu mâna sau cu piciorul, blocaje, eschive, parade.

karateka

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. karatéka)

1. sportiv care practică karate.

Kârgâzstan

Parte de vorbire:  nume propriu  
Etimologie: (kirghiz. Кыргызстан)

1. țară din Asia Centrală cu capitala la Bișkek, învecinată la nord cu Kazahstanul, la vest cu Uzbekistanul, la est cu China, iar în sud-vest cu Tadjikistanul.
2. (abreviere) KGZ.
3. (nume alternative) Kirghizstan, Kirghiztan, Republica Kârgâză.

karibu

Parte de vorbire:  s.m. (numai sg.)  
Etimologie: (germ. Karibu, fr. caribou)

1. (zool.) ren din Canada a cărui carne este comestibilă.

karite

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. karité)

1. arbore din Africa ecuatorială, din ale cărui semințe se scoate o materie grasă, comestibilă.

dan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dan)

1. grad de calificare în ierarhia titularilor centurii negre în artele marțiale japoneze (judo, karate, aikido etc.).

grivnă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ucr. гривня)

1. unitatea monetară oficială a Ucrainei din 2 septembrie 1996, când a înlocuit karbovaneții (o grivnă pentru 100000 de karbovaneți), avand ca subdiviziune copeica (1₴ = 100 copeici).

jainist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. jaïniste)

1. I. referitor la jainism (religie hindusă care insistă pe conceptele de non-violență și karma și pune accent pe asceză).
2. II. adept al jainismului.
3. (var.) djainist.

karateka

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. karatéka)

1. sportiv care practică karate.

marțial, -ă 1

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. martial, it. marziale)

1. ostășesc, militar; de război.
2. impunător, solemn, grav.
3. arte ~e = discipline sportive de atac și apărare, de origine japoneză (karate, aikido, judo, kendo), bazate pe un fond moral provenind de la samurai.
4. lege ~ă = lege care autorizează intervenția forței armatei în caz de tulburări interne.
5. curte ~ă = tribunal militar în timp de război sau de stare excepțională, care judecă după legi militare.

marxist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. marxiste, rus. marksist)

1. I. referitor la marxism, propriu marxismului.
2. referitor la Karl Marx sau susținând doctrina lui Karl Marx.
3. care aderă la marxism; care aplică conceptele marxismului.
4. II. adept al marxismului (ideologie comunistă, așa cum este profesată de Karl Marx sau de adepții săi).
5. (antonim) capitalist.