OK
X
laringe
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. laringe)
1.
partea
superioară
a
traheii,
organ
al
fonației.
laringectomie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. laryngectomie)
1.
incizie,
extirpare
a
laringelui.
aritenoid, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aryténoïde)
1.
(cartilaj
mobil
al
laringelui)
care
întinde
corzile
vocale.
aspirație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aspiration, lat. adspiratio)
1.
năzuință,
dorință
puternică.
2.
deplasare
a
unui
fluid
de-a
lungul
unei
conducte
prin
micșorarea
presiunii
aerului
din
ea.
3.
zgomot
produs
prin
frecarea
aerului
la
trecerea
lui
prin
laringe.
bitonal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. bitonal)
1.
(muz.)
care
are
două
tonuri
(sau
sunete);
care
utilizează
două
tonalități
diferite.
2.
(despre
o
voce
alterată)
care
rezultă
prin
formarea
simultană
a
două
sunete
în
laringe
(ex.
voce
~ă).
cricoid, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cricoïde)
1.
cartilaj
~
=
cartilaj
al
laringelui,
în
formă
de
inel.
crup
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. croup)
1.
anghină
difterică
localizată
pe
laringe.
cuneiform, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.f., III. s.n.
Etimologie: (fr. cunéiforme)
1.
I.
în
formă
de
cui;
(rar)
cuneat.
2.
scriere
~ă
=
sistem
de
scriere
cu
litere
în
formă
de
cuie,
la
unele
popoare
din
Orientul
antic.
3.
(despre
un
sistem
de
scriere)
care
utilizează
litere
în
formă
de
cuie;
care
folosește
acest
tip
de
scriere.
4.
(mineralogie)
caracterizează
un
octaedru
cu
patru
fețe
triunghiulare
și
patru
trapezoidale.
5.
(anatomie)
cartilaj
~
=
cartilaj
mic
situat
în
laringe.
6.
II.
literă
folosită
în
acest
sistem
de
scriere.
7.
III.
(anatomie)
os
al
tarsului.
8.
(anatomie)
tract
de
fibre
în
funiculul
posterior
al
măduvei
spinării.