bielorus, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (rus. belorus)

1. adj., s.m.f. (locuitor) din Bielorusia (Belarus).
2. (s. n.) unul dintre dialectele slavei orientale, vorbit de bieloruși.

cinerit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cinérite)

1. rocă vulcanică piroclastică, cimentată, din material fin provenit din pulverizarea și consolidarea lavei.

erupție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éruption, lat. eruptio)

1. ieșire bruscă și violentă din pământ a unui gaz, a țițeiului, a lavei etc.
2. ~ vulcanică = ansamblul fenomenelor legate de migrarea magmei și de revărsarea ei sub formă de lavă; vulcanism.
3. ~ solară = creștere bruscă a strălucirii unei regiuni a cromosferei.
4. apariție pe piele a unor pete roșii sau a unor bășicuțe în cazul unor boli.

explozie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. explosion, lat. explosio)

1. reacție fizico-chimică foarte rapidă, violentă, însoțită de degajare mare de energie, provocată de descompunerea unei substanțe explozive; detonație.
2. ~ vulcanică = ieșire bruscă a lavei, a bombelor vulcanice și gazelor unui vulcan.
3. (impr.) ardere a amestecului de carburant și de aer din cilindrul unui motor cu ardere internă.
4. trecere bruscă a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă, prin distrugerea calității vechi.
5. (fig.) izbucnire violentă a unui fenomen, a unui sentiment etc.
6. creștere (bruscă) a unei populații, a cantității de informație etc.
7. a doua fază a articulării unei consoane oclusive, deschiderea bruscă a organului fonator și ieșirea aerului oprit de organe în actul imploziei.
8. (jaz) punctare foarte puternică executată la baterie.

sepiolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sépiolite, germ. Sepiolith)

1. rocă vulcanică sticloasă și poroasă care plutește pe apă, prin degajarea de gaze în timpul răcirii lavei; spumă-de-mare.