bombă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bombe)

1. proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., la bombardamentele de aviație.
2. ~ atomică (nucleară) = dispozitiv având ca exploziv energia nucleară dezvoltată prin reacția de fuziune în lanț a nucleelor unor elemente grele (uraniu, plutoniu); bombă A; ~ cu hidrogen = dispozitiv a cărui explozie se datorește energiei termonucleare dezvoltate prin reacția de fuziune a nucleelor de hidrogen (deuteriu, tritiu); bombă H, bombă termonucleară.
3. ~ vulcanică = bucată de lavă azvârlită de un vulcan, la începutul erupției.
4. recipient în medicină pentru gaze sau substanțe radioactive.
5. (peior.) cârciumă sordidă, rău famată.
6. (fig.; sport) lovitură puternică de minge.
7. (fam.) știre, fapt care produce senzație.

caldeieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., port. caldeira)

1. depresiune în formă de căldare, de origine vulcanică.
2. circ glaciar.

cinerit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cinérite)

1. rocă vulcanică piroclastică, cimentată, din material fin provenit din pulverizarea și consolidarea lavei.

efuziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. effusion, lat. effusio)

1. manifestare puternică a unor sentimente frumoase, nobile; căldură sufletească.
2. proces de trecere a unui gaz printr-o deschidere foarte mică.
3. erupție vulcanică.

emanație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. émanation, lat. emanatio)

1. faptul de a emana; emitere, degajare.
2. ceea ce se degajă, exalație.
3. (p. ext.; ir.) rezultat al unor evenimente politice.
4. ~ vulcanică = emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanică; produs al acestei activități.
5. gaz radioactiv care rezultă din dezintegrarea actiniului, a radiului sau a toriului.

eruptiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. éruptif)

1. de, din erupție; (despre roci) de origine vulcanică.
2. (fig.; despre oameni și manifestările lor) violent, impetuos, vulcanic.
3. (despre boli) însoțit de o erupție.