OK
X
monahal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. monacal)
1.
de
monah;
călugăresc.
cenobitism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. cénobitisme)
1.
stare
de
cenobit;
viață
de
cenobit.
2.
formă
de
viață
monahală
comunitară.
congregație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. congrégation, lat. congregatio)
1.
(în
biserica
catolică)
ordin
monahal
2.
ramură
a
unui
asemenea
ordin.
3.
confrerie
din
clerici
și
laici,
în
scopul
intensificării
propagandei
religioase.
4.
adunare
de
prelați
pentru
examinarea
unor
anumite
chestiuni,
situații
etc.
5.
departament
al
curiei
papale,
condus
de
un
cardinal.
6.
ședință
de
studiu
la
un
conciliu;
(p.
ext.)
adunare
religioasă.
dominican, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. dominicain)
1.
s.
m.
f.
călugăr(iță)
dintr-un
ordin
monahal
catolic
înființat
la
sfârșitul
sec.
XII
2.
adj.
referitor
la
acest
ordin.
esicasm
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. esicasmo)
1.
doctrină
mistică
monahală
care
propaga
descoperirea
sensibilă
a
divinității
cu
ajutorul
anumitor
tehnici
fiziologice
și
mintale
de
concentrare.
trapist
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. trappiste)
1.
s.
m.
călugăr
dintr-un
ordin
monahal
catolic
întemeiat
în
sec.
XVII,
care
avea
un
regulament
deosebit
de
sever.
2.
s.
n.
brânză
fabricată
după
un
procedeu
special
de
fermentare.
tricliniu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. triclinium)
1.
sală
de
mese
în
casele
romane
cu
trei
paturi
de-a
lungul
a
trei
laturi
ale
unei
mese.
2.
sufragerie.
3.
sală
de
mese
a
unei
comunități
(monahale)
creștine
în
care
se
primeau
pelerinii
sau
se
celebrau
diverse
ceremonii.