OK
X
numerota
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. numéroter)
1.
a
însemna
cu
numere
în
ordine
succesivă.
numerotație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. numérotation)
1.
acțiunea
de
a
numerota
și
rezultatul
ei;
numerotare.
2.
acțiunea
de
a
atribui
un
număr
sau
o
ordine
de
clasificare
unor
elemente,
obiecte,
ființe
etc.
numerotator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. numéroteur)
1.
instrument
pentru
numerotat
paginile
diferitelor
imprimate;
numeroter.
cota
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. coter)
1.
a
numerota
potrivit
unei
anumite
ordini.
2.
a
stabili
cursul
valutelor
străine,
al
hârtiilor
de
valoare
și
al
prețului
mărfurilor
la
bursă.
3.
a
introduce
efecte
la
bursă.
4.
(fig.)
a
aprecia,
a
prețui,
a
evalua.
5.
a
înscrie
pe
un
desen
tehnic,
prin
linii
de
cotă
și
cifre,
dimensiunile
obiectului
reprezentat.
folio
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. folio, lat. /in/folio)
1.
foaie
de
hârtie
îndoită
o
singură
dată
și
formând
o
coală
de
format
mare,
numerotată
pe
o
singură
parte.
2.
număr
al
unei
pagini.
3.
peliculă
care,
aplicată
pe
o
hârtie
subțire,
servește
la
imprimarea
titlurilor
pe
copertele
legate
în
pânză
sau
piele.
numărător
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. numérateur)
1.
s.
m.
termen
al
unei
fracții,
deasupra
liniei
de
fracție,
indicând
numărul
de
părți
conținute
de
fracție.
2.
aparat
folosit
la
numerotare
la
tiparul
înalt.
3.
s.
m.
f.
persoană
care
numără,
socotește,
calculează
ceva.
numerotator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. numéroteur)
1.
instrument
pentru
numerotat
paginile
diferitelor
imprimate;
numeroter.
numerotație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. numérotation)
1.
acțiunea
de
a
numerota
și
rezultatul
ei;
numerotare.
2.
acțiunea
de
a
atribui
un
număr
sau
o
ordine
de
clasificare
unor
elemente,
obiecte,
ființe
etc.
numeroter
Parte de vorbire:
s.n. (înv.)
Etimologie: (fr. numéroteur)
1.
aparat
folosit
pentru
imprimarea
manuală
sau
automată
a
numerelor;
numerotator.