apsidal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apsidal)

1. referitor la apsidă.
2. (mat.; despre suprafețe) care derivă dintr-o altă suprafață, după o lege a geometriei particulare.

birocrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bureaucratie)

1. ansamblul funcționarilor publici cu atribuții administrative.
2. sistem administrativ formalist care se caracterizează prin încetineală, greutate, lipsă de flexibilitate, incapacitatea de a se ocupa de cazuri particulare etc.
3. formă de sistem politic în care puterea reală este deținută și transmisă de către administrație.
4. (prin ext.) hârțogărie, paperaserie; ineficiență, ineficacitate.

cazuistică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. casuistique)

1. parte a moralei stoice, talmudice, scolastice și iezuite care încerca să rezolve cazurile de conștiință, dându-le interpretări meșteșugite.
2. (peior.) justificare a unor practici imorale prin subtilități logice; (prin ext.) ingeniozitate, abilitate (în argumentarea unor teze îndoielnice).
3. sistem de investigații, analize și practici având la bază cazuri particulare, individuale.
4. (med.) ansamblu de cazuri de boală de un anumit profil, studiate și tratate.

comis-voiajor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commis-voyageur)

1. reprezentant al unei forme particulare care vizitează clienții pentru a obține comenzi de mărfuri.

concesiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concession, lat. concessio)

1. convenție prin care o persoană fizică sau juridică obține dreptul de a exploata anumite servicii publice sau bunuri ale statului; drept de exploatare a unui bun obștesc, a unei întreprinderi etc. acordat de un guvern unor persoane particulare.
2. obiectul material al unei asemenea exploatări.

crestoscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (creastă + -scopie)

1. metodă de examinare microscopică a traseului marginilor unei creste papilare în scopul descoperirii formelor particulare identificatoare, în criminalistică.