exploatare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (exploata)

1. acțiunea de a exploata.
2. însușirea fără echivalent, de către un proprietar privat al unor mijloace de producție, a plusprodusului sau chiar a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de bunuri materiale.
3. totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic.
4. tăiere de păduri.
5. (fig.) faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv.

supraexploatare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. surexploitation)

1. exploatare nerațională, exagerată.

absenteism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absență frecventă și nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la ședințe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputații opoziției constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.

aerobază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aero- + bază)

1. centru de exploatare a aparatelor de zbor.

antiimperialism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anti-impérialisme)

1. mișcare socială împotriva politicii imperialiste de forță și dictat, a tuturor formelor de exploatare și dominație a popoarelor.

avicultor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aviculteur)

1. crescător specializat în creșterea animalelor de curte și în special a păsărilor pentru exploatare comercială; crescător de păsări.
2. persoană care se ocupă cu avicultura; specialist în avicultură.

bonitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bonität)

1. încredere pe care o inspiră cineva atunci când solicită un credit; solvabilitate.
2. capacitate a unui teren, a unei ape etc. de a da o anumită producție prin exploatare.

ciprinicultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cypriniculture)

1. ramură a pisciculturii care se ocupă cu creșterea și exploatarea rațională a crapului; carpicultură.