Dictionar

pironian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. pyrrhonien)

1. I. referitor la pironism (școală de scepticism filozofic fondată de Pyrrhon în secolul al IV-lea î.Hr.).
2. care se referă la Pyrrhon, care îl privește, care îi susține doctrina.
3. II. adept al pironismului.
4. (prin ext.) sceptic.
 

pironism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. pyrrhonisme, cf. Pyrrhon, filozof grec din antichitate)

1. doctrina filozofului Pyrrhon, care susținea că nici o afirmație nu poate fi socotită mai îndreptățită decât alta, lucrurile fiind incognoscibile; scepticism filozofic.
2. (prin ext.) scepticism radical.
 

crampon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crampon)

1. piron cu care se fixează de traversă șina de cale ferată.
2. mică bucată de talpă sau de cauciuc care se aplică pe talpa bocancilor de sport pentru a împiedica alunecarea.
3. rădăcina adventivă a unei plante agățătoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc.
4. pedicel de fixare situat pe fața interioară a talului lichenilor.
5. (fig.) persoană insistentă și inoportună.
 

pironian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. pyrrhonien)

1. I. referitor la pironism (școală de scepticism filozofic fondată de Pyrrhon în secolul al IV-lea î.Hr.).
2. care se referă la Pyrrhon, care îl privește, care îi susține doctrina.
3. II. adept al pironismului.
4. (prin ext.) sceptic.
 

piton 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. piton)

1. piron în alpinism în ascensiunile grele, având la un capăt un inel prin care se introduce coarda.
 

crucificare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (crucifica)

1. acțiunea de a crucifica și rezultatul ei; pironire pe cruce, răstignire.
2. (fig.) chinuire.
 

răstignitură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (răstigni + -tură)

1. ucidere a cuiva în chinuri, pironindu-l cu brațele și cu picioarele pe o cruce; crucificare, răstignire.
 

poanta

Parte de vorbire:  I. vb. intr.; II. vb. tr.  
Etimologie: (fr. pointer)

1. I. (despre câinii de vânătoare) a se opri în loc pentru a adulmeca sau a aținti vânatul.
2. II. a pironi cu privirea, a aținti animalul urmărit.
3. (var.) a ponta.