OK
X
negro spiritual
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (amer. negro-spiritual)
1.
cântec
religios
de
inspirație
creștină
al
negrilor
din
America.
spiritual 1, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. spirituel, lat. spiritualis)
1.
care
aparține
spiritului.
2.
intelectual,
sufletesc.
3.
inteligent,
deștept,
ager;
înzestrat
cu
umor.
spiritual 2, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl., fr. spiritual)
1.
/spirituăl/
s.
n.
cântec
de
cult
protestant,
modificat
de
populația
de
culoare
din
SUA,
care
i-a
imprimat
o
puternică
sincopare.
2.
s.
m.
f.
membru
al
unor
secții
ale
ordinului
franciscanilor,
apărute
în
sec.
XIII.
spiritualism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. spiritualisme)
1.
concepție
filozofică
idealistă
și
mistico-religioasă
potrivit
căreia
spiritul
este
o
realitate
substanțială
primordială,
independentă
de
materie.
spiritualist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. spiritualiste)
1.
I.
referitor
la
spiritualism,
propriu
spiritualismului.
2.
(rar)
care
aparține
spiritului;
care
aparține
psihicului;
spiritual.
3.
II.
adept
al
spiritualismului
(doctrină
conform
căreia
spiritul
este
o
realitate
independentă
și
superioară).
4.
adept
al
spiritismului;
spiritist.
5.
(antonim)
materialist.
spiritualitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. spiritualité, lat. spiritualitas)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
spiritual.
2.
ansamblu
de
idei
și
sentimente
care
caracterizează
un
popor,
o
națiune
din
punctul
de
vedere
al
vieții
spirituale,
al
specificului
culturii
sale.
abrutizant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abrutissant)
1.
care
abrutizează.
2.
care
dezumanizează
prin
diminuarea
sau
distrugerea
activității
intelectuale
sau
spirituale.
3.
(antonim)
civilizator.
activism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. activisme)
1.
atitudine
care
pune
accentul
pe
nevoile
vieții.
2.
doctrină
potrivit
căreia
spiritul
uman
trebuie
să
se
angajeze
în
acțiune
pentru
realizările
materiale
și
spirituale
ale
societății.
anagogie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anagogie)
1.
elevația
sufletului
către
lucrurile
divine.
2.
interpretare
spirituală
și
mistică
a
Scripturilor.
3.
interpretare
a
Scripturii,
care
se
ridică
de
la
sensul
literar
al
textului
la
cel
alegoric
și
spiritual.
4.
figură
de
retorică
prin
care
se
trece
de
la
particular
la
general.
anecdotă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anecdote, gr. anekdota)
1.
fapt
puțin
cunoscut
din
viața
particulară
a
unei
personalități.
2.
scurtă
povestire
hazlie,
spirituală,
cu
un
sfârșit
deosebit,
neașteptat.
angelism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. angélisme)
1.
atitudine
spirituală
sau
intelectuală
care
constă
în
preocuparea
excesivă
de
a
se
conforma
unui
tip
ideal,
ignorând
sau
refuzând
realitățile
umane
sau
lucrurile
materiale,
de
dragul
purității;
puritate,
frumusețe,
grație.
animism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. animisme)
1.
credință
primitivă
potrivit
căreia
obiectele
și
fenomenele
naturii
ar
fi
însuflețite;
spiritualizare,
personificare
a
forțelor
și
fenomenelor
naturii.