Dictionar

apetit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. appétit)

1. dorință nestăpânită de a satisface o senzație de foame; poftă de mâncare; apetiție.
2. (prin analogie) dorința de a satisface o nevoie; orice fel de poftă.
3. ~ sexual = dorință de a-și satisface pornirile sexuale.
 

energumen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. énergumène, lat. energumenus)

1. persoană care se pretinde a fi stăpânită de diavol.
2. (fig.) om exaltat, agitat.
 

frenezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. frénésie)

1. stare de excitare, de pasiune nestăpânită, violentă.
2. cu ~ = frenetic, pasionat.
 

furie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. furie, lat. furia)

1. mânie violentă, nestăpânită; violență.
2. (pl.) cele trei divinități ale infernului, care, în credințele anticilor, chinuiau sufletele păcătoșilor.
 

posesiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. possession, lat. possessio)

1. faptul de a poseda; drept de stăpânire asupra unui lucru.
2. lucrul posedat.
3. țară slab dezvoltată, lipsită de independență, stăpânită de un stat mai puternic; colonie.
4. delir în care bolnavul afirmă că în corpul său s-a instalat o altă ființă.
5. (var.) posesie.
 

sclav, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (lat. sclavus)

1. persoană lipsită de libertate, care se află sub dependența absolută și atotputernică a unui stăpân și care poate fi cumpărată sau vândută.
2. (fig.) cel care satisface în mod servil, cu supunere oarbă, voința altuia.
3. (fig.) persoană stăpânită de o pasiune, de un viciu; rob.