Dictionar

sulfura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. sulfurer)

1. a acoperi, parțial sau total, cu o peliculă de sulfură, un mineral.
2. a trata cu sulfură de carbon boabele de mazăre, de fasole, cereale etc. atacate de gărgărițe.
3. a injecta în sol solfură de carbon pentru a combate vătămătorii.
 

sulfură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sulfure)

1. sare a acidului sulfhidric.
2. compus al sulfului cu un metal, metaloid sau radical organic.
 

bisulfură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bisulfure)

1. sulfură a cărei moleculă conține doi atomi de sulf.
 

desulfura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désulfurer)

1. a îndepărta sulful sau compușii lui din gaze, topituri metalice sau alte materiale.
 

hidrosulfură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (hidro- + sulfură)

1. (chimie) sulfură rezultată prin combinarea mai multor echivalențe de acid cu un echivalent de bază; sulfură acidă, (înv.) sulfhidrat.
 

hidrosulfură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. hydrosulfure)

1. (chimie) sulfură acidă; (înv.) sulfhidrat.
 

iodosulfură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. iodosulfure)

1. combinație a unei ioduri cu o sulfură.
 

pentasulfură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pentasulfure)

1. sulfură cu cinci atomi de sulf în moleculă.
 

alabandină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alabandine)

1. sulfură naturală de mangan, negricioasă, cu luciu metalic.
 

argentit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. argentite, germ. Argentit)

1. (geol.) minereu constând din sulfură naturală de argint care cristalizează în sistemul cubic în cristale cenușii; argirit.
2. (min.) argiroză.
 

argirit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. argyrite)

1. (mineralogie) sulfură naturală de argint cristalizată; argentit.
 

argiroză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. argyrose)

1. sulfură naturală de argint; argentit.
2. argirie.
 

auripigment

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (germ. Auripigment, lat. auripigmentum)

1. (mineral.) sulfură de arsen prezentă în mod natural în cristale sau depozite masive, folosită anterior ca pigment sau colorant galben; orpiment, arsen galben.
2. (var.) aurpigment.
 

bismutină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bismuthine)

1. (chimie) sulfură naturală de bismut, cu formula BiH3.