Dictionar

domațium

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Domatium)

1. (cavitate a unui) organ vegetal în care trăiesc viermi sau insecte.
 

semilună

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. demi-lune)

1. jumătatea luminată a discului Lunii.
2. (parte a unui) obiect în formă de semilună.
3. (mar.) piesă semicirculară care se fixează pe coloana bompresului.
4. semn simbolic al islamismului.
5. (fig.) Imperiul Otoman; mahomedanismul.
 

deț

Parte de vorbire:  s.n. (regional)  
Etimologie: (cf. germ. Dezi(liter) „decilitru”; magh. deci „o sută de grame”)

1. unitate de măsură pentru lichide, echivalent cu un decilitru; vas care are o capacitate de 1 decilitru.
2. (prin ext.) (conținutul unui) păhărel având forma unei sticluțe cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu; țoi.
 

măcăitură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (măcăi + -tură)

1. (scoatere a unui) strigăt caracteristic raței; măcăit.
 

clinică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. clinique)

1. disciplină medicală al cărei studiu se bazează pe observarea directă a bolnavilor; totalitatea cunoștințelor teoretice și practice obținute prin observarea directă a bolnavilor.
2. (secție a unui) spital pentru cercetări științifice sau pentru învățământul practic al studenților.
3. instituție medicală unde un anumit medic specialist acordă asistență sau tratament bolnavilor.
 

ulcostop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (ulc[erație] + stop)

1. (numele unui) medicament românesc utilizat în dermatologie.