acarieni

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acariens)

1. pl. ordin de arahnide mici, înaripate, parazite.

alat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. alatus)

1. (livr.) cu aripi; înaripat, elevat.
2. (bot.; despre organe) cu aspect de aripă.

amfipteră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphiptère)

1. (herald.) figură, un șarpe sau un dragon înaripat.

cherub

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chérub)

1. (în arta asiriană) figură compozită a geniului păzitor al Soarelui, un taur cu cinci picioare, cu figură umană și cu coadă de leu.
2. figură decorativă de copil înaripat, în mobila și arta decorativă a Renașterii italiene.

grifon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. griffon)

1. (mit.) monstru cu corp de leu înaripat, cu cap și gheare de vultur.
2. motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru.
3. pasăre răpitoare din țările calde, mare, asemănătoare vulturului, cu corpul aproape pleșuv și gâtul îmbrăcat într-un guler de pene.
4. specie de câine de vânătoare cu păr lung și aspru, cu barbă și mustăți bogate.

mesopotamian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mésopotamien)

1. care aparține Mesopotamiei.
2. artă ~ă = artă dezvoltată în Mesopotamia, caracterizată, în arhitectură, prin zigurate, prin pereți decorați cu ceramică smălțuită policrom, cu picturi murale și cu basoreliefuri, iar în sculptură prin admirabile statui, portrete, tauri înaripați și reliefuri cu scene de vânătoare.