OK
X
casone
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. cassone)
1.
mobilă
de
forma
unei
lăzi,
cu
sculpturi
în
lemn
sau
picturi,
pentru
păstrarea
veșmintelor.
compoziție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. composition, lat. compostio)
1.
totalitatea
elementelor
care
alcătuiesc
o
unitate,
o
substanță,
un
corp
etc.;
structură.
2.
compus;
amestec.
3.
operă
artistică,
muzicală.
4.
mod
de
organizare
a
elementelor
componente
ale
unei
opere
literare.
5.
studiul
regulilor
de
compunere
a
unei
bucăți
muzicale;
arta
de
a
compune
muzică
potrivit
anumitor
reguli.
6.
mod
în
care
a
fost
compusă
o
bucată
muzicală.
7.
ordonare,
dispunere
a
elementelor
unei
picturi,
ale
unui
tablou.
8.
(fot.)
aranjament
artistic
și
rațional
al
unei
imagini.
9.
gen
de
pictură
care
reprezintă
personaje
în
acțiune.
10.
tip
de
interpretare
a
unui
rol
de
către
un
actor.
11.
compunere
(4).
12.
aliaj
de
plumb
cu
cositor,
pentru
lipituri
moi.
13.
formă
de
tipar
constituită
din
elementele
ei
componente.
cromatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. chromatique)
1.
adj.
referitor
la
culori,
la
colorit.
2.
(muz.)
gamă
~ă
=
gamă
formată
dintr-o
serie
de
semitonuri;
interval
~
=
interval
din
două
sunete
cu
aceeași
denumire
(unul
dintre
ele
fiind
alterat).
3.
s.
f.
arta
preparării
și
întrebuințării
culorilor.
4.
ansamblul
culorilor
unei
picturi,
ale
unui
mozaic
etc.;
colorit.
extender
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. extender)
1.
substanță
folosită
în
industria
picturilor,
în
vederea
reducerii
prețului
unui
produs.
fotopictură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. photopeinture)
1.
tehnică
specială
de
reproducere
foto
a
picturilor;
reproducerea
însăși.
friză 1
Parte de vorbire:
s. f.
Etimologie: (fr. frise)
1.
porțiune
a
antablamentului,
între
arhitravă
și
cornișă,
decorată
cu
picturi,
cărămizi
smălțuite,
mozaicuri
sau
basoreliefuri.
2.
fâșie
orizontală
continuă,
împodobită
cu
picturi
sau
sculpturi,
la
partea
superioară
a
unui
edificiu,
deasupra
tapetului
unui
perete,
în
jurul
unui
vas,
sarcofag
etc.
3.
chenar
care
încadrează
o
pardoseală
de
parchet.
4.
ramă
masivă
de
lemn
în
care
se
prind
tăbliile
unei
uși.