Dictionar

arhitravă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. architrave)

1. parte inferioară a antablamentului, care se sprijină pe capitelul coloanei; epistil.
2. (constr.) piesă de susținere verticală, din lemn.
 

atic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. attique, lat. atticus, gr. attikos)

1. adj. propriu Aticii.
2. dialect ~ = dialect grec vorbit în Atica; frumusețe ~ă = frumusețe desăvârșită.
3. care se distinge prin bun-gust sau spirit.
4. sare ~ă = ironie subtilă, spirit fin.
5. s. n. parte a antablamentului, deasupra cornișei, menită să mascheze marginea acoperișului.
6. etaj scund, deasupra cornișei, la nivelul fațadei sau retras.
 

epistil

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. épistyle, lat. epistylium)

1. (arhitectura antichității) parte a antablamentului care se sprijină direct pe coloane; arhitravă.
2. (var.) (înv.) epistiliu.
 

friză 1

Parte de vorbire:  s. f.  
Etimologie: (fr. frise)

1. porțiune a antablamentului, între arhitravă și cornișă, decorată cu picturi, cărămizi smălțuite, mozaicuri sau basoreliefuri.
2. fâșie orizontală continuă, împodobită cu picturi sau sculpturi, la partea superioară a unui edificiu, deasupra tapetului unui perete, în jurul unui vas, sarcofag etc.
3. chenar care încadrează o pardoseală de parchet.
4. ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși.
 

gută 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. goutte, lat. gutta)

1. (farm.) picătură de lichid care se scurge dintr-un flacon.
2. ornament al antablamentului ordinului doric având această formă.