debandadă
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. débandade)
Etimologie: (fr. débandade)
1. faptul de a se dispersa rapid și în toate direcțiile; neorânduială, dezordine completă; dezorganizare.
2. (antonime) orânduială, rânduială, regrupare, disciplină.