Dictionar

dezorganizator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. désorganisateur)

1. (cel) care dezorganizează, care produce dezordine.
2. (anton.) organizator.
 

anomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anomique)

1. referitor la anomie1; neorganizat, dezorganizat.
 

organizator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. organisateur)

1. (cel) care organizează, care știe să organizeze, care ajută la organizare.
2. s.m.f. persoană responsabilă de organizarea unui eveniment.
3. (anton.) dezorganizator.
 

neorganizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + organizat)

1. care nu este organizat în prealabil; (prin ext.) spontan.
2. care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat.
3. (antonim) organizat.