Dictionar

monastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. monastique)

1. mănăstiresc.
2. propriu călugărilor.
 

mănăstiresc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (mănăstire + -esc)

1. care aparține mănăstirii, privitor la mănăstire, de la mănăstire; călugăresc, (înv.) bisericesc, monastic.
2. cum se face sau cum există la mănăstire.
3. (var.) mânăstiresc, (înv.) monastiresc.